Obsesie

Anastasia s-a trezit brusc din somn și deodatǎ s-a apucat de cap cu ambele mâini, avea o impresie cǎ îi exploadeaza capul de durere. În jur era întuneric şi fata sa întins dupǎ telefonul de pe noptiera ca sã lumineze camera.

Aşa cum sa întins spre noptierã ne ajungând la ea s-a rǎsturnat de pe pat lovindu-se la cotul mâinii stângi.

Fata s-a apucat de cot, de durere şi momentan a realizat cǎ ceva nu e în regulǎ cu camera ei. Încet pe achipuite a încercat sǎ dea de noptierǎ ca sǎ poatǎ aprinde telefonul. Între timp cât mâinile ei pipǎiau podeaua fata sa gândit cǎ e foarte întuneric în camera ei.

- Straniu, de obicei în geam bate lumina lunii şi camera e pratic luminoasǎ, probabil am tras portierele seara - a spus fata.

Pipǎind podeaua a dat de perete şi momentan inima a început sǎ i se batǎ mai repede.

- Ce sa întâmplat?! Unde este noptiera?!

Fata a început sǎ pipǎie peretele în speranța cǎ dǎ de geam, ca sǎ tragǎ la o parte portierele.

Mâinile au început sǎ-i tremure , iar gândurile o nǎvǎliserǎ unul dupǎ altul când a realizat cǎ nu este în camera sa. Momentan i sa facut pielea găinǎ ,iar pe spate a simtit o transpiratie rece. De spaiǎ fata nu putea sǎ se concentreze la nimic... Gândurile îi zburau la ziua de ieri ,încerca din răsputeri sa-și aminteascǎ ce s-a întâmplat dupǎ balul de absolvire.

Nu îşi putea aminti absolut nimic şi nici nu înțelegea de ce o doare capul atât de tare.

Minuta în care încerca sǎ dea de geam i s-a pǎrut o veşnicie.

- O fi o glumǎ de a colegilor sau ce naiba ?! -a zis cu optimism Anastasia

Între timp inima i se zbatea din ce în ce mai repede, o impresie cǎ vroia sǎ-i sarǎ din piept de frica care o învăluia.

Brusc a simtit o durere foarte mare la picior şi sa prabuşit jos. Anastasia a înțeles imediat cǎ sa lovit de patul de pe care căzuse câteva minute în urmǎ.

-Ce se pertrece aici?! - a exclamat ea.

Punând gândurile cap-coadǎ ,dupǎ ce a pipait toatǎ încǎperea , a realizat cǎ e undeva unde nu existǎ geamuri.

Imediat s-a sculat și a mers pipăind spre perete, ca sǎ ajungǎ la uşa de care dădu-se recent. Ajunsǎ la uşǎ fata a început sǎ batǎ cu pumnii în ea şi sǎ strige.

-Este cineva acolo?!Haideți bre cǎ nu e amuzant deloc!

Uşa era din metal şi fǎcea un zgomot mare cu fiecare lovitura în ea.

Dupǎ uşǎ nu se auzea nici un sunet, fata s-a oprit de bǎtut şi a pus urechea la uşǎ în speranța de a auzi ceva. Uşa era rece şi urechea momentan i se răcise, dar de partea cealaltǎ era linişte.

Anastasia deja tremura toatǎ de frica şi frig, era îmbrǎcatǎ uşor, în rochia de bumbac pe care şi-o luase pentru balul de absolvire.

-Imi este frig, haideți cǎ nu e de glumǎ deja! Sǎ fi ştiut mai bine imi luam sacoul! - a spus fata întristatǎ ,aproape mormăind sub nas.

"Cui io fi dat în cap aşa glume de prost gust" -s-a gindit fata, pipǎind cu mâinile în aer ca sǎ ajungǎ înapoi la pat.

Când s-a vazut ajunsǎ lângǎ pat, a început sǎ caute vre-o plapumǎ sau poate vre-o hainǎ ,ca sǎ se acopere.

Anastasia nu îşi putea imagina vre-o data cǎ cineva putea sǎ-i facǎ aşa farse, ea nu era întratât de apropiatǎ cu colegii sǎi ca sǎ le permitǎ glume pe seama sa. Se mai glumea în clasǎ de obicei , dar erau glume nevinovate, iar aici e o farsǎ de prost gust.

Între timp fata se învelise cu o plapumǎ pe care o gasi-se pe pat, sa urcat în pat şi cum era îmbodolitǎ cu plapuma şi-a dat seama cǎ nu avea încãlțǎmintea pe picioare şi nu îşi amintea sǎ fi dat de ea pe undeva când pipăia podeaua.

Anastasia încerca sǎ înțeleagǎ ce se petrece şi unde se aflǎ , dar nu ii venea nici o idee în cap, pe unde mai pui cǎ avea şi o durere insuportabilǎ de cap. Ieri a servit cu colegii asta îşi amintea perfect, baieții erau beți crițǎ , fetele erau şi ele amețite, dar s-au distrat de minue asta nu putea nega. De obicei Anastasia nu servea, dar balul de absolvire era un motiv pentru care trebuia de servit, cel puțin aşa ziceau colegii, iar ea nu vroia sǎ se evidențieze cumva din colectiv.

"Cred cǎ se ogoiesc ei şi mǎ lasǎ sǎ ies de aici" s-a gândit fata. Anastasia auzea des cǎ la babul de absolvire în anii precedenți se fǎceau farse diferite , aşa cǎ nu se panicase , cu gândul cǎ o fi pus colegii la cale totul.

Pe lângâ durerea de cap care o chinuia mai avea şi o sete nebunǎ.

"Mai bine nici nu serveam şi stăteam de pândă toatǎ noaptea." -s-a gândit fata. Totul deja începea să ii provoace un dezgust și ciudă , dar încerca să se liniștească, cu gândul că colegii se vor plictisi și vor deschide ușa.